Tot mai mulți candidați care au susținut proba practică pentru obținerea permisului de conducere în municipiul Oradea susțin că examenul auto nu se desfășoară întotdeauna într-un climat corect, calm și obiectiv. Mai mulți elevi au relatat pentru redacția noastră experiențe pe care le descriu drept umilitoare, abuzive și profund nedrepte, afirmând că unii examinatori ridică tonul, creează presiune inutilă, intimidează candidații și, în unele cazuri, ar căuta orice pretext pentru a-i respinge.
În urma mai multor discuții purtate cu elevi care au trecut recent prin examenul auto, dar și cu persoane care susțin că au cunoștință despre atmosfera din jurul acestor examinări, se conturează aceeași percepție: aceea că în Oradea există candidați care se simt nedreptățiți și care au ajuns să creadă că șansele reale de promovare sunt mult mai mici decât ar trebui să fie într-un examen corect.
Redacția a decis să nu publice, deocamdată, numele elevilor care au oferit mărturii, tocmai pentru a-i proteja. Mai mulți dintre aceștia susțin că se tem de eventuale consecințe, de tensionarea relației cu instituțiile implicate sau de faptul că, în cazul unor examinări viitoare, ar putea avea de suferit. Unii spun că au depus deja ori intenționează să depună contestații și sesizări.
Precizăm că mărturiile prezentate mai jos reprezintă declarațiile persoanelor intervievate și urmează să fie verificate de instituțiile competente, dacă vor exista sesizări oficiale sau reacții publice.
„Poți să fii un șofer foarte bun, că tot te pică dacă vor”
Frustrarea multora dintre candidații intervievați este uriașă. Unii dintre ei afirmă că au intrat în examen încrezători, bine pregătiți, cu ore făcute, cu trasee exersate și cu stăpânire de sine, dar că în momentul în care au urcat în mașină alături de examinator au simțit imediat ostilitate, presiune sau dispreț.
Unii merg chiar mai departe și susțin că, în percepția lor, la Oradea permisul se obține greu fără „relații” sau „pile”. Redacția nu poate confirma o asemenea acuzație în lipsa unor dovezi oficiale, însă ceea ce se repetă în aproape toate discuțiile purtate este sentimentul de neputință al candidaților și convingerea lor că nu sunt evaluați exclusiv pe baza modului în care conduc.
„Poți să fii un șofer foarte bun, să ai reflexe, să fii calm, să conduci corect, și totuși să fii picat dacă examinatorul decide că vrea să-ți găsească ceva”, spune unul dintre elevii care au contactat redacția.
Primul caz relatat: „Atitudine rece, replici tăioase și reproșuri încă din primele minute”
Unul dintre candidați a relatat pentru redacție o experiență pe care o descrie drept umilitoare și lipsită de respect. Acesta susține că, înainte de începerea probei practice, a așteptat în mașină intrarea examinatorului, iar în momentul în care acesta a urcat în autoturism, atât el, cât și martorul au salutat politicos cu „Bună dimineața”. Potrivit elevului, examinatorul nu ar fi răspuns deloc la salut și ar fi trecut direct la completarea fișei.
Candidatul spune că discuția inițială a fost scurtă și tăioasă, formulată într-un mod pe care l-a perceput drept lipsit de respect. Potrivit acestuia, examinatorul i-ar fi cerut buletinul și semnătura într-un ton sec, iar după aproximativ 15 minute, în care ar fi completat documentele, s-ar fi așezat mai bine în scaun și ar fi spus, într-un mod ironic, ceva de genul: „Deci, bună dimineața până la urmă, hai să începem că mă grăbesc.”
Elevul susține că i-a explicat examinatorului că deja își făcuse toate reglajele necesare înainte ca acesta să urce în mașină, pentru ca examenul să înceapă în condiții bune și fără întârzieri. Cu toate acestea, potrivit relatării sale, imediat după plecarea de pe loc, deși în zonă nu ar fi existat trafic relevant, examinatorul i-ar fi reproșat că „nu s-a asigurat”.
Mai departe, elevul povestește că, în timpul deplasării, examinatorul devenea tot mai agitat. La o intersecție unde candidatul avea de acordat prioritate, acesta spune că examinatorul se mișca permanent pe scaun, privea insistent în jur, completa în fișă și părea să urmărească obsesiv apariția unei greșeli. La scurt timp, i-ar fi cerut să se deplaseze spre centru.
Candidatul recunoaște că, la un moment dat, nu s-a încadrat perfect din prima, însă susține că a observat imediat și și-a corectat singur poziția, fără a deranja traficul și fără a pune pe nimeni în pericol. Potrivit mărturiei sale, drumul era liber, iar manevra a fost efectuată în siguranță.
După trecerea printr-o intersecție semaforizată, elevul afirmă că examinatorul a început din nou să se agite și să privească în spate, spunând apoi că „ar fi trecut pe galben”. Candidatul spune că a încercat să explice calm că nu consideră că a trecut pe culoarea galbenă, însă ar fi fost întâmpinat cu replica: „Ai ceva de obiectat?”
În acel moment, spune el, a preferat să nu mai continue discuția, de teamă să nu înrăutățească situația. Examinatorul i-ar fi cerut să tragă pe dreapta și să schimbe locurile, iar examenul s-ar fi încheiat acolo. După oprire, elevul mai afirmă că examinatorul a continuat să butoneze sistemul audio al mașinii, schimbând posturile, ceea ce i-a accentuat și mai mult senzația că întreaga situație fusese tratată superficial și lipsit de profesionalism.
A doua mărturie: „Țipa continuu, era agitat, iar orice făceam părea greșit”
Un alt elev a oferit o mărturie și mai apăsătoare, susținând că examinatorul cu care a dat proba practică a avut un comportament agresiv verbal și imprevizibil pe tot parcursul examenului.
Acesta afirmă că, înainte de a intra în mașină, l-a observat pe examinator fumând, iar după ce s-a urcat în autoturism, lucrurile păreau inițial normale: s-a completat fișa, s-au făcut formalitățile, s-a salutat, iar examinatorul ar fi spus că pot porni când candidatul este pregătit.
Elevul susține că și-a făcut toate verificările necesare, și-a reglat scaunul și oglinzile, s-a asigurat și a pornit. Totuși, după doar câțiva metri, spune acesta, examinatorul ar fi ridicat tonul și i-ar fi reproșat că merge prea încet.
Candidatul povestește că s-a uitat imediat în bord pentru a verifica viteza și a observat că avea în jur de 22 km/h, în condițiile în care se aflau într-o parcare unde limita era de 30 km/h. Cu toate acestea, examinatorul ar fi continuat să ridice tonul.
Mai târziu, într-o altă zonă de parcare, elevul susține că se deplasa cu aproximativ 34 km/h, însă examinatorul ar fi continuat să spună că merge prea încet și să manifeste o agitație corporală evidentă. Candidatul descrie un comportament tensionat: schimbări bruște de poziție, gesturi nervoase, ridicări și coborâri ale mâinilor, oftaturi și bosumflare.
Potrivit relatării sale, la ieșirea din parcare exista o zonă în care trebuia să acorde prioritate, cu vizibilitate redusă, iar imediat după aceea se afla și un semafor care reglementa trecerea tramvaiului. Elevul spune că a frânat pentru a se asigura, însă examinatorul ar fi reacționat din nou verbal, întrebând de ce frânează. Candidatul afirmă că i-a răspuns calm că are obligația de a ceda și că vine o mașină.
Drumul a continuat, potrivit mărturiei, prin mai multe sensuri giratorii și zone circulate. La ieșirea dintr-un sens giratoriu, examinatorul i-ar fi reproșat din nou că nu accelerează suficient. Elevul spune că se deplasa în acel moment cu aproximativ 43 km/h și că nu înțelegea de ce este certat continuu.
Momentul decisiv ar fi avut loc în apropierea unui alt sens giratoriu din zona Calea Aradului. Candidatul afirmă că a frânat deoarece avea de acordat prioritate și exista deja o mașină în sens. Examinatorul, spune el, ar fi început din nou să ridice tonul și să întrebe de ce frânează. Elevul susține că, din cauza stresului și a presiunii, a ridicat piciorul de pe frână, iar atunci examinatorul a intervenit cu frâna și a declarat examenul încheiat.
Acesta povestește că i s-a cerut apoi să se întoarcă pe platou. În drum spre locul de plecare, pe lângă o zonă cu parc pentru copii, unde viteza era limitată la 30 km/h, examinatorul ar fi continuat să îl preseze verbal că merge prea încet. Elevul spune că atunci i-a răspuns calm că trec printr-o zonă sensibilă și că nu consideră normal să fie forțat să grăbească în acel context. Din acel moment, afirmă el, examinatorul nu ar mai fi comentat până la final.
„După mine, un alt elev a izbucnit în plâns”
Același candidat spune că după examenul său a urmat un alt elev, aflat în aceeași mașină, în prezența sa ca martor. Potrivit mărturiei, și acel elev ar fi fost supus aceleiași presiuni verbale. Candidatul susține că examinatorul ridica tonul constant, iar la un moment dat celălalt elev ar fi izbucnit în plâns din cauza tensiunii.
Mai mult, acesta afirmă că examinatorul ar fi intervenit asupra volanului fără un motiv suficient de clar, în contextul unei manevre în care elevul ar fi refuzat să intre imediat pe banda a doua din cauza unei linii continue și ar fi preferat să facă schimbarea mai în față, unde marcajul devenea discontinuu. Potrivit relatării, examinatorul nu ar fi acceptat această abordare și l-ar fi declarat respins la scurt timp după pornire.
Aceste afirmații sunt, desigur, parte din mărturia candidatului și ar trebui analizate, dacă este cazul, în cadrul unor sesizări oficiale.
O altă relatare: „A stat pe telefon, a dat indicația târziu, apoi l-a picat”
Un alt incident relatat de un candidat și de martorul său ridică semne de întrebare cu privire la modul în care sunt oferite indicațiile în timpul probei practice.
Potrivit relatării primite de redacție, primul elev ar fi condus timp de aproximativ 45 de minute, fără greșeli majore, fiind plimbat prin oraș, inclusiv prin zone diverse, parcări și intersecții. Martorul afirmă că examinatorul ar fi stat o bună parte din timp pe telefon și că ridica privirea doar ocazional, oferind uneori indicațiile de direcție în ultimele secunde.
Într-un astfel de moment, susține martorul, examinatorul i-ar fi cerut elevului să facă dreapta. La scurt timp după începerea manevrei, l-ar fi oprit și i-ar fi reproșat că intră pe o stradă cu acces interzis. Elevul i-ar fi răspuns că a urmat indicația primită chiar de la examinator. Acesta din urmă ar fi replicat că se referea, de fapt, la o altă străduță, mai mică, aflată în spate, greu de observat și parțial mascată de mașini parcate.
Martorul susține că nici el nu a văzut acea străduță și că elevul nu ar fi avut, în mod realist, cum să înțeleagă altceva decât direcția aparent indicată în acel moment. Cu toate acestea, candidatul ar fi fost declarat respins după un examen lung, fără alte greșeli importante.
„M-a plimbat prin tot orașul și la final m-a picat pentru o bordură pe care nici măcar nu am atins-o”
Aceeași persoană spune că, după primul elev, a urmat el la examen și ar fi fost plimbat prin oraș aproximativ o oră și 20 de minute. Potrivit declarației sale, traseul a inclus zone necunoscute lui, străzi pe care nu circulase niciodată și porțiuni din cartiere în care nu mai fusese. Chiar și așa, susține candidatul, a rămas atent, calm și a condus fără incidente sau erori majore.
Potrivit mărturiei sale, la final examinatorul i-ar fi spus să se întoarcă spre platou și să intre în parcare. Odată ajuns acolo, elevul afirmă că i s-ar fi cerut să mai facă două-trei ture prin parcare, fără să înțeleagă motivul. La un moment dat, examinatorul i-ar fi dat rapid indicația să facă dreapta, iar când candidatul a început manevra, examinatorul ar fi acționat frâna și l-ar fi acuzat că „lovește bordura”.
Elevul susține că a încercat să răspundă calm și să spună că nu lovește bordura și că, dacă examinatorul consideră că poziția mașinii nu este corectă, poate să îi permită să își corecteze manevra. Potrivit lui, examinatorul i-ar fi spus că nu este nevoie să corecteze, ci doar să îndrepte volanul. După încă câțiva metri, i s-ar fi cerut să parcheze, iar ulterior i s-ar fi spus că a greșit și că este respins.
„În acel moment am crezut sincer că își bate joc de mine”, spune candidatul. Acesta afirmă că, după coborârea din mașină, în parcare se aflau mai mulți elevi și instructori care comentau că pentru o asemenea situație nu ar fi fost normal să fie declarat respins. El spune că i-a comunicat examinatorului că intenționează să facă o contestație și chiar să meargă în instanță.
Frica de a vorbi public
Un element comun în toate aceste discuții este teama candidaților de a se expune. Aproape toți cei care au vorbit cu redacția au cerut anonimatul și au explicat că nu au curajul să își asume public relatările, cel puțin deocamdată.
Unii se tem că vor fi priviți drept „problematici”. Alții spun că le este teamă că examinatorii se cunosc între ei, vorbesc între ei și că o eventuală plângere i-ar putea afecta la următoarele încercări. Chiar dacă o astfel de „listă neagră” nu este dovedită, simplul fapt că mai mulți candidați spun același lucru arată nivelul de tensiune și lipsa de încredere care s-a acumulat în jurul acestui subiect.
Pentru un examen care ar trebui să verifice calm, obiectiv și profesional capacitatea unui candidat de a conduce în siguranță, existența unei asemenea stări de teamă este, în sine, un semnal de alarmă.
Ce spun oamenii din jurul zonei de examinare
Înainte de redactarea acestui material, au fost purtate și discuții informale în zona din care pornesc examenele practice. Persoane care lucrează în apropiere susțin că aud frecvent discuții între elevi, instructori sau alte persoane legate de numărul mic de candidați care promovează și de comportamentul unor examinatori.
Aceste relatări nu reprezintă probe în sens juridic, dar contribuie la conturarea unei atmosfere de neîncredere. Mai multe persoane spun că au auzit frecvent expresii de tipul „azi nu prea trece nimeni” sau „se pică foarte ușor”. Redacția nu poate verifica independent fiecare astfel de afirmație, însă le consemnează ca parte a stării de nemulțumire care există în jurul subiectului.
Percepția că examenul nu mai este doar despre condus
Ceea ce reiese din aproape toate mărturiile este faptul că mulți elevi nu mai simt că examenul practic este strict o evaluare a aptitudinilor de conducere. Ei spun că, în loc să fie verificați obiectiv și corect, ajung uneori să fie puși în fața unor situații tensionate, a unor indicații tardive, a unei atitudini de superioritate sau a unei presiuni verbale care îi destabilizează complet.
Unii spun că greșeala nu este întotdeauna una reală, ci mai degrabă rezultatul stresului indus în mod repetat. Alții susțin că anumite decizii de respingere par disproporționate în raport cu gravitatea situației. În toate aceste cazuri, sentimentul final este același: că examenul nu s-a desfășurat într-un cadru echitabil.
Necesitatea unor verificări și a unei poziții oficiale
Având în vedere numărul de mărturii și gravitatea acuzațiilor formulate de candidați, ar fi necesar un punct de vedere oficial din partea instituțiilor competente, precum și analiza eventualelor sesizări, în cazul în care acestea vor fi depuse.
Ar fi util de clarificat, printre altele, cum sunt soluționate contestațiile, dacă există proceduri interne de verificare a comportamentului examinatorilor, dacă sunt analizate reclamațiile privind tonul, presiunea verbală sau eventualele indicații neclare și ce garanții au candidații că vor fi evaluați exclusiv pe baza conduitei din trafic.
De asemenea, în contextul tehnologiei actuale, se ridică întrebarea dacă în astfel de examinări ar trebui să existe mecanisme suplimentare de transparență, astfel încât orice dispută privind o frânare, o indicație sau un presupus motiv de respingere să poată fi lămurită obiectiv.
Concluzie
Examenul pentru obținerea permisului de conducere este, pentru mulți tineri și adulți, unul dintre cele mai importante momente din viața de zi cu zi. Este examenul care le poate oferi independență, acces mai ușor la muncă, la familie, la deplasare și la o viață mai simplă. Tocmai de aceea, el trebuie să se desfășoare într-un climat de legalitate, respect și imparțialitate.
Mărturiile adunate de redacția noastră arată că există în Oradea candidați care se simt nedreptățiți, intimidați și lipsiți de încredere în sistemul de examinare. Fie că aceste acuzații se vor confirma sau nu în urma unor verificări, ele merită să fie ascultate și analizate serios.
Tăcerea, frica și resemnarea nu ar trebui să definească relația dintre cetățean și instituțiile statului. Iar dacă există probleme reale în modul de desfășurare al examenelor auto, acestea trebuie corectate. Dacă nu există, atunci instituțiile trebuie să iasă public și să explice clar cum se asigură corectitudinea fiecărei examinări.
Până atunci, rămâne vocea elevilor. Iar ceea ce spun ei este simplu: vor să fie examinați corect, calm și fără presiuni inutile.
Apel către cititori
Dacă ai trecut printr-o experiență similară în timpul examenului auto din Oradea și dorești să ne transmiți povestea ta, ne poți scrie. Redacția va analiza fiecare mărturie primită și, acolo unde există interes public și suficiente elemente de context, va continua documentarea acestui subiect.
Articolul prezintă declarațiile unor candidați care au susținut examenul auto în Oradea. Relatările aparțin persoanelor intervievate, iar redacția nu poate verifica independent fiecare situație descrisă. Instituțiile competente sunt cele care pot analiza eventualele sesizări sau contestații.